Dragobetele – sarbatoarea tineretii, iubirii, primaverii. La Multi Ani!

Ca si creatia divina, lumea noastra se bazeaza pe iubire, iar o forma de manifestare a acesteia este si sarbatoarea romaneasca numita „Dragobete”. Aceasta semnifica, in traditia populara, ziua dragostei impartasite, iubirea si bucuria tineretii, dar si primele semne de primavara.

Sarbatoarea isi are radacinile in traditiile dacice, ziua cand baietii si fetele se intalnesc sa celebreze pentru a ramane impreuna pana la primavara urmatoare. Numit si Cap de Primavara, Dragobetele este corespondentul lui Eros, zeul iubirii in mitologia greaca si al zeului indragostitilor din mitologia romana, Cupidon. El este descris ca un flacau tanar, voinic si frumos care inspira fetelor si femeilor incredere si dragoste, devenind un protector al indragostitilor si al bunei dispozitii.

In ziua de 24 a lunii februarie fetele si baietii se intalnesc sa sarbatoreasca Dragobetele, pentru a ramane indragostiti pe parcursul intregului an. Conform traditiei, imbracati de sarbatoare, se intalneau in fata bisericii si plecau sa caute prin paduri si lunci flori de primavara. In sudul Romaniei (Mehedinti), fata se intorcea in sat alergand, obicei numit „zburatorit”, urmarita de cate un baiat caruia ii cazuse draga (o alta modalitate de a face sport pentru sanatate, nu :)). Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunti se mai pregatesc pentru toamna. Astfel, satele romanesti rasunau de veselia tinerilor si de zicala: „Dragobetele saruta fetele”. Din zapada netopita, acestea strangeau de cu seara ultimile ramasite, iar apa topita din omat, numita zapada zanelor era folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru diferite descantece de dragoste. Nici oamenii mai in varsta nu stateau degeaba, ziua Dragobetelui fiind cea in care urmau sa aiba grija de toate orataniile din ograda, dar si de pasarile cerului. In aceasta zi nu se sacrificau animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor.

Probabil ca, in vechime, 24 februarie insemna inceputul primaverii, ziua cand ursul iese din barlog si natura se trezeste, iar omul trebuia sa participe si el la bucuria naturii. In ziua respectiva, semnalul era dat de pasarile nemigratoare, care se strangeau in stoluri, ciripeau, se imperecheau si incepeau sa-si construiasca cuiburile. Pentru natura se trezeste, incepe o noua viata.

Asa cum incepe o noua etapa si pentru noi. Treptat vom renunta la salile de sport si ne vom bucura de cea mai sanatoasa miscare, cea in aer liber. Impreuna cu voi.

La Multi Ani cu sport pentru sanatate!

Sport, Sanatate, Voie Buna!

Echipa ASPS